Romanii cu restante la banci care nu au niciun fel de bunuri sau venituri, cei care pleaca din tara sau cei in cazul carora bancile nu au intreprins timp de 3 ani actiuni de executare silita in vederea recuperarii creditului scapa de plata datoriei.
O prima situatie care poate absolvi debitorul de plata creditului este implinirea termenului de prescriptie a creantei, care este de 3 ani, spune Dinu Petre, partener in cadrul firmei de avocatura Cunescu, Balaciu si Asociatii. Aceasta inseamna ca daca timp de 3 ani, compania in bilantul careia se afla creanta bancara nu a facut niciun demers in vederea recuperarii creditului, fie ca e vorba de imprumuturi garantate sau negarantate, datoria se prescrie.
Altfel, daca in termenul de prescriere banca nu apeleaza la dreptul sau executoriu (care ii revine prin ordonanta de urgenta nr. 99 din 6 decembrie 2006) sau nu mandateaza un executor extern pentru recuperarea creantei, sau nu trimite in judecata debitorul, debitorul nu mai are obligatia rambursarii datoriei, dupa trecerea a 3 ani de cand nu a mai platit ratele.
“O banca sau institutie de credit poate intrerupe cursul prescriptiei extinctive sau termenul de prescriptie prin introducerea unei cereri de chemare in judecata, arbitraj, executare silita”.
Acelasi termen de prescriere este valabil in cazul asiguratorilor sau firmelor de recuperare care au preluat restanta.
In practica se pare ca este aproape imposibil ca o banca sa ajunga in situatia de a pierde bani din cauza intrarii in vigoare a prescrierii datoriei, mai ales ca pentru a trece la executarea bunurilor, ea nici nu are nevoie sa apeleze la o instanta judecatoreasca.
In schimb, atrage atentia Iulian Urban, seful firmei de recuperare debite Urban si Asociatii, bancile se feresc uneori sa apeleze la acest drept, cand iau in calcul costurile mari presupuse de executarea silita.
“De multe ori, bancile schimba firmele de colectare, in speranta ca vor grabi recuperarea creantelor, si astfel termenul de recuperare intarzie”, a declarat Urban, mentionand ca restantele existente in portofoliul bancilor inca din 2007, ce reprezinta un volum destul de important, ar putea ajunge sa se prescrie la inceputul lui 2010, nemaiputand fi recuperate.
O a doua situatie in care debitorul restant ajunge sa nu mai poata fi obligat sa plateasca imprumutul este cand acesta nu poseda niciun fel de bun si nici nu este retribuit in vreun fel, asa incat banca nu isi poate recupera debitul nici prin executare silita si nici prin poprirea salariului, in perioada de prescriere. Aceasta situatie este valabila pentru creditele negarantate, in cazul celorlalte putand fi executate garantiile.
Potrivit expertilor judiciari, in aceasta situatie creditul nu poate fi recuperat de la rudele debitorului, intrucat legea nu permite acest lucru.
“Totusi, in cazul in care se demonstreaza ca debitorul a instrainat bunurile tocmai pentru a se sustrage de la executare silita, exista posibilitati juridice de readucere in patrimoniu a bunurilor instrainate”, a mai spus Dinu Petre, partener in cadrul Cunescu, Balaciu si Asociatii.
“De asemenea, in situatia in care se demonstreaza ca restantierul a intrat in mod voit in aceasta situatie, pentru a nu achita creditul, el este pasibil de raspundere penala”, a explicat Petre.
“In momentul in care executorul nu gaseste bunuri sau bani pe numele debitorului, procesul de recuperare se blocheaza, iar toata munca depusa nu are o finalitate”, au declarat pentru reprezentantii firmei de recuperare Kolcze Iliuta & Asociatii, care au atras atentia ca astfel de situatii sunt in practica destul de rare.
“De cele mai multe ori este vorba de cazuri in care debitorul face mai greu rost de bani si implicit intarzie cu plata, dar in final plateste”, au completat acestia.
Un al treilea caz in care este foarte probabil ca debitorul sa scape de obligatia rambursarii creditului este cand titularul de credit a parasit tara si nu a lasat in urma bunuri ce pot fi executate. Banca are mijloace legale de a il executa silit pe datornic, pe bunuri ori venituri obtinute in strainatate, insa procedura este complicata si poate fi chiar mai costisitoare decat valoarea creditului.
In prezent, exista o prevedere legala care permite urmarirea debitorului in afara spatiului tarii, in vederea executarii bunurilor pe care acesta le-ar putea dobandi acolo, care se bazeaza pe respectarea sentintei de executare date local, de catre forurile judecatoresti din afara tarii, a declarat Dinu Petre.
Costurile de executare sunt de regula insa foarte mari, iar creditorul trebuie sa puna in balanta daca ele pot fi compensate de debitul recuperat, asa incat urmarirea debitorului peste granite sa merite acest efort.
“Odata creanta trimisa spre executare, executorul va face de regula verificari din 6 in 6 luni ale situatiei datornicului, pentru a vedea daca acesta s-a intors in tara. Chiar daca debitorul se va intoarce in tara dupa 10-20 de ani, el este pasibil de executarea silita a bunurilor ce au intrat intre timp in posesia sa, pana la recuperarea debitului”, a declarat Alexandra Ruse, director de colectare la Coface.
Ceea ce se intampla in practica este descris de reprezentantii Kolcze Iliuta & Asociatii: “Singura solutie este apelarea in instanta, citarea debitorului si chemarea sa in judecata prin mica publicitate. Debitorul fiind plecat din tara, nu se va prezenta, iar cazul va fi castigat de catre creditor. Sentinta pronuntata in dosarul respectiv se investeste cu formula executorie, urmand executarea silita de catre un executor judecatoresc. In caz ca se vor descoperi bunuri sau bani in conturile titularului, se vor folosi pentru achitarea debitului. In caz contrar, de cele mai multe ori procesul de recuperare se opreste aici”.
Potrivit informatiilor furnizate de recuperatori, decesul debitorului nu poate reprezenta o situatie in care banca nu isi mai recupereaza creditul. “Situatiile tragice de acest gen sunt reglementate de legea succesiunii, care prevede ca restanta trebuie achitata de rudele acestuia”, a explicat Alexandra Ruse.